Elementele poeziei și structura ei

Conform Dicționarului mare indonezian, ceea ce se înțelege prin poezie sau este o varietate de literatură al cărei limbaj este legat de ritm, dimensiune, rimă și aranjament de linii și strofe. Poezia este definită și ca rima sau compoziția într-o limbă a cărei formă este atent selectată și aranjată astfel încât să se ascuțească conștientizarea oamenilor de experiențe și evocă răspunsuri specifice prin aranjarea sunetelor, ritmurilor și sunetelor sens special. De obicei, poezia este făcută pentru a exprima gândurile și sentimentele autorului, acordând prioritate frumuseții cuvintelor.

Elemente de poezie

Poezia este formată sau construită cu elemente de poezie după cum urmează.

1. Temă

Tema poemului se referă la ideea principală exprimată de poet prin poezia sa. În general, tema poeziei este specifică, obiectivă și directă. Temele care se găsesc adesea în poezie sunt tema umanității, divinității, dragostepatriotism, anxietate, eșecul vieții, critică socială, solidaritate, democraţie, natura, dreptatea și lupta.

2. Ton și atmosferă

Următorul element al poeziei este tonul și starea sufletească. Prin poezia sa, poetul își exprimă atitudinea față de cititor, astfel încât să creeze o atmosferă poetică. Din acest ton și atmosferă, poezia devine precum predarea, sfătuirea, distracția și așa mai departe.

3. Sentiment

Poezia este o expresie a sentimentelor poetului. Sentimentele care animă poezia pot fi sentimente de tristețe, bucurie, emoție, jignire, izolare, mândrie, frământare de inimă, singurătate, frică și așa mai departe.

4. Mandat

Mesajul este mesajul pe care poetul vrea să-l transmită cititorului. De obicei, mesajul este formulat chiar de cititor.

5. Figură de stil

Cifrele sau figurile stilului de vorbire sau de limbă conform Big Dicționar indonezian sunt modalități de a descrie ceva prin echivalarea acestuia cu altceva. Figurile din poezie sunt folosite pentru a crea o anumită impresie pentru ascultător sau cititor. Există tot felul de figuri de stil care sunt adesea folosite în poezie pentru a crea o anumită impresie pentru cititor, printre acestea se numără compararea figurii, contradicția, repetarea și legătura.

A. Comparaţie

Tipuri de comparație figură de vorbire sunt după cum urmează.

• Simil sau similitudine este o figură de stil care compară două lucruri care sunt esențial diferite și pe care le considerăm în mod deliberat la fel. Comparația este explicată în mod explicit prin utilizarea cuvântului ca, ca, ca, ca, ca, ca, ca, ca, ca și cum, și similar. Exemplu: Viața este ca o roată care se rotește, uneori în sus și alteori în jos.
• Metaforă este o figură de stil care compară două lucruri care sunt implicit diferite. Metaforele sunt aproape la fel ca pildele, diferența este că în metaforă, comparațiile se efectuează direct fără a utiliza cuvinte. ca, ca, ca, cum ar fi, ca, cum ar fi, cum ar fi, cum ar fi, cum ar fi, și similar. Exemple de figură de vorbire metaforică: Tono este gunoiul societății din sat acest.
• Personificare este o figură de stil care atașează calitățile umane obiectelor neînsuflețite sau ideilor abstracte. Utilizarea figurii de exprimare a personificării poate oferi claritate și imagini concrete. Exemplu de personificare a stilului de vorbire: O rafală de vânt îi mângâie frumosul păr.
• figura de vorbire alegorică este poveste care simbolizează alte lucruri sau alte evenimente. Alegoria se poate spune că este o metaforă continuă. Deci, înțelegerea figurii alegorice a cuvântului trebuie să provină din întregul text.

b. Controversă

Tot felul de figuri de stil contradictorii sunt după cum urmează.

• hiperbolă este o figură de stil care exprimă ceva în mod excesiv în ceea ce privește cantitatea, dimensiunea și caracteristicile. Scopul este de a obține o atenție mai aprofundată din partea cititorului. Exemplu de hiperbolă: Gunoaiele din orașul Bandung sunt îngrămădite la fel de sus ca un munte.
• litotă este o figură de stil care afirmă ceva prin reducerea sau slăbirea ceva și afirmarea contrariului. Exemplu de litotes figură de stil: Treci pe lângă umila noastră colibă.
• ironie Conform Marelui dicționar indonezian, este o figură de stil care exprimă un sens care este contrar sensului real, de exemplu cu exprimă un sens opus sensului real și discrepanței dintre atmosfera prezentată și realitatea care este prezentată care stă la baza acestuia. Aceasta este menită să ofere satiră. Ironia se poate transforma în cinism și sarcasm cu apariția unor cuvinte mai dure. Exemplu de ironie: Vii la școală foarte sârguincios, clopotul a sunat acum două ore.

c. repetiţie

Tipuri de repetare figură de vorbire sunt după cum urmează.

• aliteraţieeste o figură de stil care folosește cuvinte cu același sunet inițial.
• Repetiţie este o figură de stil care conține repetarea de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte.

d. Legătură

Diferitele tipuri de legături includ următoarele.

• Figura de exprimare a metonimiei Conform Dicționarului mare indonezian, este o figură a stilului de vorbire sub forma utilizării de nume caracteristice sau nume de lucruri care sunt legate de oameni, bunuri sau alte lucruri ca înlocuitori ai acestora. Exemple de metonimie figură de vorbire: Studiază pe Chairil Anwar Rău examinează opera lui Chairil Anwar.
  
• Sinecdoza conform Big Indonesian Dictionary este o figură a legăturii de vorbire care menționează numele părții în locul numelui întregului sau pars pro toto. O altă semnificație este legarea figurii de vorbire care menționează întregul nume în loc de numele părții sau totem pro parte. Sinecdoșa este, de asemenea, interpretată ca o figură de vorbire care menționează nume ingredient ca înlocuitor pentru numele articolului realizat din materialul respectiv. Figura de vorbire sinecdohă este utilizată pentru a exprima evenimentele direct de la sursă, astfel încât să dea naștere unei imagini mai concrete.
• Eufemism Conform Dicționarului mare indonezian, este o expresie mai subtilă ca înlocuitor al unei expresii care se simte nepoliticoasă, care este considerată dăunătoare sau care este neplăcută. Eufemismul este legat de conotația pozitivă a unui cuvânt. Exemplu: fără loc de muncă este o formă subtilă dinşomaj.
• alusio este o figură de stil care se referă indirect la un eveniment sau personaj bazat pe presupoziția existenței cunoștințele comune ale autorului și ale cititorului și capacitatea cititorului de a capta referințe acea. Exemplu de figură de vorbire alusio: Tugu Dasasila Bandung ne amintește de evenimentele Conferinței asiatico-africane.

6. Ritm

Conform Marelui dicționar de limbi IndoneziaRitmul în poezie înseamnă tulpinile care apar din cauza repetării și alternării unităților sonore într-un flux lung de sunete scurte, presiune puternică și moale și note înalte și joase. În poezie, ritmul servește pentru a da sufletul cuvintelor, astfel încât să poată evoca anumite emoții, cum ar fi tristețea, dezamăgirea, furia, dorul și fericirea.

8. Utilizarea cuvintelorcuvânt conotație

Cuvântul conotație este un cuvânt care nu înseamnă de fapt. Cuvântul a suferit adăugiri, bazate atât pe experiența, impresia și imaginația, cât și pe sentimentele poetului.

9. Cuvinte simbolice

Un simbol sau un simbol este ceva de genul unei imagini, semn sau cuvânt care exprimă un anumit sens. Simbolurile exprimă anumite semnificații care pot fi înțelese de publicul larg.

10. Imaginație

Imaginația este un cuvânt sau un aranjament de cuvinte care poate provoca amăgire sau imaginație. Cu puterea imaginației, cititorul pare să simtă, să audă sau să vadă ceva ce este exprimat de poet. Cu cuvintele folosite de poet, este ca și cum cititorul aude sunete (imaginație auditivă), vede obiecte (imaginație vizuală) sau simte și atinge obiecte (imaginație tactilă).

Structura poeziei

Elementele care alcătuiesc poezia de mai sus pot fi grupate în două tipuri de structuri de poezie, și anume structura fizică și structura interioară. Cu alte cuvinte, structura poeziei se referă la două tipuri de elemente de poezie, și anume structura fizică și structura interioară.

1. Structura fizică

Ce se înțelege prin structură fizică poezie sunt elementele care formează sau construiesc poezia din exterior, cum ar fi dicția sau alegerea cuvântului, imaginația, cuvintele concrete, figura vorbirii, rima și tipografia.

• Dictionare sau alegerea cuvântului. Poeziile sunt formate folosind cuvinte atent selectate. Alegerea cuvintelor este, de asemenea, legată de semnificație, dispunerea sunetelor, precum și de relația dintre un cuvânt și altul în liniile și strofele sale.
  
• Imaginație. Ceea ce se înțelege prin imaginație este un cuvânt sau un aranjament de cuvinte care poate da naștere unor imaginații precum imaginația vizuală, imaginația auditivă și imaginația tactilă.
  
• Cuvinte concrete. Utilizarea cuvintelor concrete este strâns legată de imaginație. Într-un anumit sens, imaginația cititorului poate fi trezită folosind cuvinte concrete și clare, astfel încât cititorul să își poată imagina în mod clar ce a vrut să spună poetul.
  
• Figură de stil. figura vorbirii sau stillimba sau limbajul figurativ este limbajul folosit de poeți pentru a spune ceva comparând, analogizând sau echivalând ceva cu altul.
  
• Ritm și ritm. Ceea ce se înțelege prin rimă este repetarea sunetelor din poezie care fac poezia frumoasă. În plus față de rimă, există un termen care se referă la repetarea unui cuvânt, frază sau rimă propoziție în poezie. Atât rima, cât și ritmul fac poezia mai frumoasă și mai semnificativă.
  
• Tipografie. Tipografia sau expresia feței în poezie se referă la forma vizuală a poeziei care o distinge de alte opere literare. De obicei, poezia este scrisă cu referire la anumite aranjamente, cum ar fi prezența liniilor, strofelor, numărul de cuvinte din fiecare strofă și modul de scriere.
  

2. Structura interioară

Structura interioară a poeziei este elementele care alcătuiesc sau construiesc poezia din interior, care include teme, sentimente, ton și atmosferă și mesaje.

• Temă se referă la ideile principale ale poetului în poezia sa, cum ar fi tema lui Dumnezeu, justiția socială, umanitatea, suveranitatea oamenilor, patriotismul sau justiția socială.
• Sentiment se referă la sentimentele exprimate de poet, precum anxietatea, dorul, tristețea etc.
• Tonul poeziei se referă la atitudinea poetului față de cititor, de exemplu sfătuind, patronând, sarcastic, batjocoritor sau direct în a spune ceva cititorului.
• Atmosfera se referă la starea sufletului cititorului după citirea poeziei.
• Mandat a se referi la mesaj pe care poetul o va transmite prin poezia sa.

Astfel o scurtă trecere în revistă a elementelor care alcătuiesc poezia și structura acesteia. Alte articole lizibile legate de poezie sau opere literatură altele dintre care sunt diferența dintre poezie și rimă, tipuri de poezie, tipuri de poezie veche, noi tipuri de poezie, tipuri de poezie contemporană, tipuri de poezii, noi tipuri de poezie bazate pe conținutul lor, noi tipuri de poezie bazate pe forma ei, exemplu de poezie scurtă, exemple de poezii mantra vechi, proba poeziei și sinopsisului, exemplu de poezie distikon, exemplu de poezie adulteră, exemplu de poezie cu catena,exemplu de poezie cu sonet, exemple de poezie romantică, exemplu de poezie baladă, și exemplu de poezie elegie. Poate fi util.